Sub soarele prezentului,
din neam de sătmărean, distilăm tradiția în inovație.

Distileriile Bran sunt astăzi lider de piață în categoria distileriilor tradiționale românești. Toate produsele noastre fiind recunoscute și premiate internațional, protejate geografic și certificate de Ministerul Agriculturii ca produse tradiționale românești.

Suntem singura distilerie tradițională din România acreditată de FDA USA, o confirmare că autenticitatea nu are granițe.

Astăzi, Daniel Bran continuă să scrie povestea unei familii care distilează timp, credință și identitate.

Sub misiunea lui, tăria românească a devenit limbaj universal: țuica, pălinca și lichiorurile noastre se beau altfel, în cocktailuri îndrăznețe, combinații fine care duc tradiția românească în lumea mixologiei contemporane.

Distileriile Bran sunt singurul brand românesc de băuturi distilate, prezent la Berlin Bar Convent 2025, cel mai mare eveniment al industriei mondiale de băuturi.

De la barurile metropolitane la restaurante de top, de la aeroporturi internaționale la yachturi de croazieră, gustul românesc s-a așezat pe harta lumii.

Intră în horă

Aici trăiesc legendele din folclor, snoavele, superstițiile și leacurile de altădată, toate turnate cu drag în țoiuri.. Opt personaje emblematice – Bocitoarea, Moașa, Socru’ Mare, Pețitorul, Vornicul, Vătafa, Nănașa și Nuntăreasa – dau chip tradiției și marchează cele trei praguri ale vieții: botezul, nunta și trecerea în neființă.

Apasă pe fiecare personaj și acceptă provocarea.

Fiecare licoare aduce cu ea un ritual, o punte între trecut și prezent, între umor și adevăr.

Pălincile, țuicile și lichiorurile Casa Pălincii se potrivesc oricărei clipe, dau cinste la masă și voie bună în suflet.

A dărui o sticlă de Casa Pălincii înseamnă a oferi o bucată de inimă românească, un strop de râs, o lacrimă și o poveste spusă între prieteni.

Țuica de prune

Cântecu’ Pețitorului. Butelca seducției. Bărbații, femeile, copilele și flăcăii îndătinează să-și găsească făptura pereche. Băutura arzătoare, adică țuica de prună, îi leagă în patos și încălzește furnicăturile. Pețitorul îi culege și-i alege, apoi lipește inimile potrivite una de-alta.

Vișinată

Podoabele Nănașei. Daru’ Serii. Bogăția lumii stă într-o Nănașă. De ea să te lipești la adunările cu ștaif, cu ea să te sfătuiești în taină. Are har. Dacă-i ursuză ori n-o poți cuprinde de lungul capriciilor, dă-i vișinată fină, delicată, de bonton. Vișina-i rotunjește zâmbetul și-i luminează chipul.

Pălincă de Mere

Perele Vătafei. Sfântu’ Polonic. Fiecare bucătărie are o pereche de mâneci suflecate și-o basma, din care ies bucate desăvârșite. Vătafa-i zdravănă femeie, știe rostu’ de a hrăni sufletu’ și trupu’, de nu te îngreunează, da’ te satură. Secretu’ stă în ce-ți toarnă după îmbucătură.

Afinată

Afina Vătafei. Sfântu’ Polonic Fiecare bucătărie are o pereche de mâneci suflecate și-o basma, din care ies bucate desăvârșite și-n oală, și-n tigaie. Vătafa-i zdravănă femeie, știe cu rostu’ de a hrăni sufletu’ și trupu’, de nu te îngreunează, da’ te satură.

Pălincă de Prune

Pruna Socrului. Pălinca Neamului. Să te îmbujorezi în fața Socrului Mare, că el sfătuiește dacă-i vrednică încununarea. E om cu vorbă multă și inimă mare, tare ca stejarul și drept ca pinul. Un ștamplu’ de prună curată, dus la gura socrului, descurcă ițele și face însurătoarea mai ușoară. .

Căpșunată

Dansu’ Miresii. Bujori în obrăjori. În ziua fericirii, când fata mare se împreunează cu sortitul ei, se dă sfară în țară să se știe că i-a surâs destinu’. Când soarele abia se deschide pe cer, fata, acum femeie, se scaldă la trup în lapte și la chip în căpșunată, ca să fie proaspătă și îmbujorată.

Caisată

Leacu Moașei. Caisata buzelor. Femeia care dă născare ține aproape o Moașă, știutoare de practici superstițioase. Caisata unge pântecu’, îl liniștește și-l sărbătorește. Da’ nu-l bea femeia dețu’, pân ce nu se aude primu chiot de făt născut sănătos. Apoi, beau femeile, să purifice și să deoache nou-născutul.

Lichior de Mure

Descântecu’ Bocitoarei. Murata reînoirii. De lacreme și de sfinți, numai de bine. Când omu’ lasă trupu’ și pleacă cu spiritu’, e strigat din măduva Bocitoarei să vie înapoi. Un ceas, 3 ceasuri, pân la asfințit. Când i se sting bocetele, își lasă ultima suflare în lichior de mure amare, băut în cinstea celui dus.

Rădacini

Acolo unde soarele apune peste livezile din Transilvania, arde focul nestins al moștenirii noastre.

Distileriile Bran își trage seva din anul 1969, din satul în care bunicul Gheorghe Bran a aprins primul cazan de cupru și a lăsat să curgă gustul pur al tradiției.

Apoi, tatăl, Ioan Bran, a dus meșteșugul mai departe.

O moștenire care transformă tradiția în experiențe autentice, ducând esența românească mai departe, peste generații și peste hotare.

Fiecare sticlă poartă o poveste.